Având o suprafaţă de 36758 ha, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa este situat la limita sud-vestică a ţării, în sudul Munţilor Aninei din judeţul Caraş-Severin. Cuprinde Cheile Nerei (o zona carstică pe cursul mijlociu al râului Nera - coloana vertebrală a parcului) şi cursul pârâului Beu spre amonte, incluzând Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beuşniţei, lacul Ochiul Beului, Cascada Şuşara.

Muntii Aninei fac parte din marea unitate a Muntilor Banatului fiind situati in partea de vest a lor. In decursul timpului acesti munti au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atasati Muntilor Semenic. In prezent aceasta unitate muntoasa, in cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este cunoscuta sub numele de Muntii Aninei, dupa orasul cu acelasi nume care se afla in centrul lor.
Parcul cuprinde 6 rezervaţii declarate şi una propusă cu regim strict de protecţie.Parcul Naţional Cheile Nerei, format din Cheile Nerei-Beuşniţa, Valea Ciclovei-Ilidia, Cheile Suşarei, Bigăr, Liciovacea, Ducin. Pentru frumuseţea lor şi pentru valoarea lor ştiinţifică, pădurile de la altitudinea cuprinsă între 200-1000 metri, formaţiunile carstice şi numeroasele specii unicat de mare valoare, trăind în acest areal cu climat temperat continental cu influenţe mediteraneene, trebuie protejate şi conservate intacte, ca un colţ de natură virgină, prin acţiunea concertată a autorităţilor guvernamentale şi ale administraţiei publice locale impunându-se conştientizarea fiecărui turist care ajunge în această adevărată gură de rai. Parcul Naţional Cheile Nerei se numără printre cele 13 existente în ţară, iar Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşnita, printre cele 34 de rezervaţii naturale. Printre animalele întâlnite în acest areal amintim: ursul, cerbul carpatin, căprioara, mistreţul, vidra, bursucul, jderul de stâncă, jderul de copac.

Din partea vestică se poate ajunge la succesiunea de cascade, (din care cea mai mare are peste 5 m înălţime) de pe Râul Beu în amonte de lacul Ochiul Beului, numita Cascadele Beuşniţei.Acestea au luat naştere prin actiunea apei timp de milenii în substratul (solul) calcaros. Calcarul dizolvat de apă a fost depus straturi-straturi de-a lungul cursului râului, formând tuful calcaros, rocă moale si permeabilă ce a permis modelarea a nenumărate forme, mini-baraje, ochiuri de apă şi cascade succesive.
zvor submers. Adancimea maxima este de 3,6m. Lacul este alimentat de un izbuc puternic, de pe fundul dolinei în care se găseşte. Apa transparentă, verzuie-albastră, nu îngheaţă niciodată, iar iarna găzduieşte raţe sălbatice şi alte păsări migratoare. Ea lasă să se vadă fundul stâncos (tapisat cu bolovani) şi păstrăvi zglobii. Din adânc ţâşnesc vinişoare de apă antrenând nisip şi bule de aer. Spre maluri există o centură incompletă de papură, precum şi covor verde de muşchi| < Anterior | Următor > |
|---|
Comentarii
RSS pentru acest articol.