Targul de fete de pe muntele Gaina

Legenda Muntelui Găina. În Ţara Moţilor, în apropierea localităţii Vidra de Sus, Alba se află Masivul Găina. Se povesteşte că, odată în vârful muntelui, trăia o zână frumoasă fără seamăn şi tare bogată. Ea avea o găină care făcea zilnic ouă miraculoase de aur şi o dată pe an, zâna dăruia câte un ou de aur, ca zestre unei fete sărace şi cuminţi. Rând pe rând treceau anotimpurile şi nimeni nu cutezase să curme liniştea din viaţa zânei, iar oamenii când aveau nevoie de un sfat ori de un mic ajutor, apelau totdeauna la dânsa.

Într-o bună zi, însă, cinci tineri din Vidra, îmbrăcaţi în straie femeieşti, s-au furişat la zâna muntelui şi, iscodind unde se afla găinuşa, au şterpelit-o împreună cu un coş plin cu ou de aur. Fugind de le scăpărau picioarele, unul dintre ştrengari scăpă coşuleţul pe jos, ouăle rostogolindu-se până-n apele învolburate ale Arieşului. Au ascuns apoi găina în munţii Abrudului care, cum se ştie, adăposteşte multă bogăţie înlăuntrul lor. Supărată, crăiasa băilor de aur a părăsit pentru veşnicie acele tărămuri, plecând spre alte zări mai îndepărtate.

De atunci, tinerii s-au învăţat să urce, în a treia duminică a lui iulie, pe culmea platoului Găina (1486 m), nădăjduind că poate într-o zi o vor mai întâlni.

Târgul de fete. Vara, în ziua de Sfântul Ilie (tradiţional la 20 iulie) sau în cea mai apropiată duminică de ziua Sfântului Ilie, are loc Târgul de fete care se ţine pe platoul muntos situat la 1.486 de metri altitudine, la întretăierea judeţelor Alba, Arad, Cluj şi Hunedoara şi la care participă fetele de măritat sau fetele mari care vor să fie peţite de feciori. Pregătirea pentru aceasta sărbatoare poate să dureze ani de zile pentru fetele care aduc şi zestrea primită de la părinţi şi rude împachetată în frumoase lăzi de zestre sculptate cu diferite motive florale. Organizatorii sunt delegaţi din satul Vidra (numiţi vidreşti) şi din satul Bulzeşti (numiti crişeni).

Până nu demult îşi aveau loc stabil de târg pe acest munte aproximativ 80 de sate din judeţele Alba, Bihor, Cluj, Hunedoara, care îşi aduceau spre desfacere produse diferite: sumane împodobite cu postav colorat şi broderii florale – sumănarii din Sârbeşti, vase de lut de o mare frumuseţe ornamentală din centrele Crişcior, Hălmăgel, Obârşia, Târnăviţa, Cărpinet, ulcioare cu zurgălăi din Ocişori şi Valea Arieşului, spetele pentru războaiele de ţesut de la Râşculiţa, fluiere de diferite forme şi mărimi sau tulnice din Vidra, Ponorel, Avram Iancu, Budureasa, unelte agricole, vase de lemn, inclusiv ploştile şi butoiaşele ornamentate şi datate cu anul târgului, cunoscutul vinars de cireaşă şi de coarne asociat cu nelipsita „proaspătă”- mult preţuita friptură realizată în baia de grăsime – o specialitate moţească.

Straiţele încărcate cu merinde sunt aşezate pe iarbă. Se discută, se petrece, se cântă şi se joacă. În prezent, nota particulară a târgului este dată  de jocurile şi petrecerile cu caracter popular, prin care grupuri, grupuri locuitorii din diverse zone cu lăutarii lor, îşi joacă în pasuri şi ritmuri diferite, într-o revărsare de virtute şi podoabă artistică populară jocurile: „Pe loc”, Ţarina de la Abrud”, „Jucata de la Lupşa”, „Jocul fetelor de la Căpâlna”, „Căluşarii”, dansatori din localităţile Stremţ, Ocna Mureş, Crişani, Brad, Geoagiu etc. Nimeni nu poate afirma că a cunoscut întregul farmec al târgului dacă nu a participat la însufleţite petreceri de uvertură, poposind de cu seară la poalele muntelui ce poartă în el de veacuri povestea găinii cu puii de aur, poveste ce a legănat copilăria numeroaselor generaţii de pui de moţi. Privit de sus muntele cu flăcările jucăuşe ale focurilor ce nu contenesc toată noaptea, uriaşele torţe de cetină, te duc cu gândul înapoi la istorie, la focurile haiduceşti, iar la orele de linişte când fiecare îşi ascultă cele mai tainice gânduri, de peste creste de munţi înverziţi se aude parcă fluierul Iancului. În zori cetele urcă spre târg cu lăutarii în frunte, spre culmile unde răsună chemarea tulnicelor şi pe platou, se aşteaptă primele raze ale dimineţii.

Pe vremuri, ritualul începea sâmbăta seara, când se adunau feciorii. Acolo se adunau locuitorii din diferite văi ale Apusenilor – valea Crişului, valea Arieşelor – şi din părţile Bihorului pentru a-şi schimba produsele specifice acestor zone. Târgul avea o mare importanţă etnografică, făcând posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor aflaţi în zone îndepărtate, evitându-se astfel încrucişările între rudele apropriate. Toată noaptea, tinerii cântau şi beau ţuică. În zori, apăreau fetele şi nevestele, şi toată petrecerea se muta pe creasta Găina. Se spune ca fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se făcea pe loc de către preoţi care veneau acolo în acest scop, tinerii plecând apoi la casele lor. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri cu „strigături”, veritabile probe de măiestrie şi iscusinţă, iar fetele „se luau”, nu se cumpărau.

Dansul era obligatoriu, ca flăcăii să vadă că fata nu şchiopăta. Se înfiripa şi negoţul: după locul de obârşie, negustorii vindeau produse culinare(fie cireşe şi miere), fie rachiu, fie ciubere sau oale smălţuite, tulnice, vase de lemn pirogravate, ceramica de Bihor şi Zarand, unelte de lemn şi ţesături populare de casă.

Momentul cel mai important îl reprezenta „târguirea” fetelor. Părinţii puneau pe masă plăcintă, găini fripte, pălincă, iar tatăl băiatului se înfăţişa şi începeau „negocierile”. Dacă părinţii cădeau la înţelegere, fata era invitată la joc şi apoi cântărită pe o scândură în balans, la capătul căreia era pusă zestrea. Localnicii cred că numai aici, pe Muntele Găina, o cununie aduce noroc şi fericire.

Accesul pe Muntele Găina, atât auto cât şi pe jos, este din comuna Avram Iancu, judeţul Alba, situată pe drumul judeţean DJ 762. DJ 762 se ramifică de la km 71+200 al drumului naţional DN 75: limita judeţul Bihor, Arieseni-Câmpeni-Salciua-limita judeţ Cluj.

O formă mai redusă a târgului de la Găina se ţine în acelaşi loc, la 26 octombrie, numit târgul de toamnă. Asemenea târguri, mai reduse ca dimensiuni, se mai ţin şi în alte părţi, pe muntele Călineasa şi la Lupşa.

Târgul de fete de pe Muntele Găina rămâne cea mai cunoscută manifestare populară a românilor transilvăneni fiind atestat documentar în 1816.