Manastirea Bisericani

Aceasta manastire se afla in satul Scaricica, din judetul Neamt. La 12 km de la Piatra Neamt catre Bicaz spre sanatoriul Bisericani. Ctitorul este Stefanita Voda si are hramul Buna Vestire. Bisericani este manastire de calugari si staretul este Protosinghelul Serafim Mihali.

In aceasta manastire s-au nevoit Cuviosii Iosif si Chiriac care au trecut in randul sfintilor si sunt pictati si pe peretii biseicii. Reinfiintarea manastirii s-a facut in anul 1990 de catre Prea Fericitul Daniel Patriarhul Romaniei, care in acea perioada era Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Aici se pastreaza "Sfanta Icoana Facatoare de Minuni din Stejar" care are urmatoarea istorie: "Razboaiele Sfantului Stefan cel Mare si Sfant i-au determinat pe calugari sa paraseasca Bisericanii, pentru a se retrage la Sfantul Munte. Dar, coborand pe Valea Rea, nu departe de pestera, izbucneste dintr-un stejar o vedenie de fulger. In fata ochilor li se infatiseaza Sfanta Fecioara Maria, care cu duiosie i-a indemnat sa se intoarca in muntele nostru, pentru ca si acolo este gradina sa.
In semn de amintire si vesnica cinstire a acelei minuni, intr-un stejar este asezata o icoana, la care se perinda credinciosi din toata tara, care aprind lumanari si candele. Scena celor patru calugari cu vedenia Maicii Domnului este imortalizata pe un tablou pictat, aflat sub icoana Maicii Domnului, in stanga pronaosului."

Biserica are un zid de piatra in forma de cruce, cu interioarul impartit in altar, naos, pronaos si la acestea este adaugat pridvorul inchis. Altarul este luminat printr-o fereastra in peretele estic, catapeteasma este din lemn de stejar sculptat in stil baroc. Naosul si pronaosul sunt luminate printr-o fereastra in peretele de sud, iar cea din nord fiind acoperita. Pe naos este o turla mare deschisa circulara in interior si octogonala in exterior care contine si 4 ferestre.

După un îndelung pelerinaj la Locurile Sfinte, monahul Iosif s-a întors la mănăstire împreună cu un grup de anahoreţi ce-l însoţiseră. Nevoia de a respecta ritualul slujbelor religioase neîntrerupte deprins la Sfântul Mormânt, i-a determinat să se retragă în munţi, adăpostindu-se în scorburi şi rugându-se într-o peşteră. De două ori pe săptămână, în nopţile de miercuri spre joi şi sâmbătă spre duminică, slujeau şi se rugau fără întrerupere făcând de veghe. De aceea li s-a spus "bisericoşi" sau "bisericani", denumire ce s-a extins şi asupra aşezării monahale pe care au întemeiat-o mai tarziu.

Adaugă comentariu

Nume*

Email*

Website

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Actualizează

Trimite

Anulează