Obiective Turistice Oltenia

Obiective turistice in Oltenia

În Munţii Căpăţânii se găsesc câteva zone carstice, unele puţin întinse, altele ceva mai dezvoltate, toate reprezentând obiective de atracţie pentru drumeţi (Cheile Olteţului, Bistriţei, Pietrenilor, abruptul Târnovului, peşterile Stogşoarele, Sorbul Mare). Temperatura medie a lunii ianuarie este de -7 grade Celsius, iar în iulie 12 grade Celsius. Precipitaţiile medii anuale ating 1200 mm în zonele înalte.

Sunt acoperiţi de molidişuri, faget amestecat cu răşinoase sau faget pur de munte, frasin, carpen, gorun. În zonele alpine şi subalpine se întind pajişti, poieni, tufărişuri (jneapăn, anin verde, ienupăr).

Fauna este reprezentată de urşi, cerbi, căprioare, mistreţi, lupi, râşi, jderi, iepuri, veveriţe etc. Dintre păsări se întâlnesc găinuşe de munte, corbi, stâncuţe, codobature, acvile, etc. Reptilele sunt destul de răspândite în aceşti munţi (vipera comună, vipera cu corn). Apele curgătoare sunt populate cu peşte (zglavoc, scobar, clean, crap, somn, stiucă, mreană).

Entuziaştii fenomenelor paranormale numesc zona „Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O întâmplare demnă de reţinut este acea care vizează cunoscutul obicei al lui Tudor Vladimirescu de a reveni pentru rugăciune în preajma zidurilor Mănăstirii Polovragi. O iscălitură a sa rămasă în mănăstire se adăuga variantei neoficiale, în care o sosie a sa ar fi fost ucisă de eterişti, pe când Domnul Tudor, un iniţiat al vremii, a rămas în mănăstire pentru a trăi deghizat în călugăr până la sfârşitul vieţii.

Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localităţii şi implicit a peşterii şi mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepţie a strămoşilor noştri referitoare la credinţa lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viaţa lor. Această legendă este consemnată şi de Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească”, în 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei împotriva cotropitorilor.

Este o peşteră umedă şi caldă cu o temperatură constantă de 9 grade şi umiditatea medie în proporţie de 90%.  În funcţie de impurităţile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta îşi schimbă culoarea din aval către amonte, pe porţiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină.

Primul sector al galeriei vizitabile a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puţin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafaţă, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetăţuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriaşă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peşterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către  un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranţelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „priveşte” Maica Domnului cu Pruncul în braţe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziţionat între Culoarul Stâlpilor şi Culoarul Sufocant, peştera devine interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de ţurţuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peşteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri graţie spectaculozităţii lor.

Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, graţie formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul.

Crucea lui Ursache (imaginea din stânga), ridicată la 1808, pe platoul Padeşul din Căpăţânii, de căpitanul Ursache, marcând, în plus, amplasamentul Cetăţii Dacice de la Polovragi.

De precizat că în Gorj mai există cel puţin două cruci cu aceleaşi caracteristici, una în Comuna Logreşti, pe vârful unui deal şi una de piatră înregistrată cu numele de Crucea de piatră Târgu Jiu GJ-IV-m-B-09480 (imaginea din stânga) şi care reprezintă un pomelnic.

S-a ridicat în anul 1779 (7287) de către Radu Bordei, călugărit mai pe urmă în mânăstirea Tismana. Este o cruce cu inscripţii în chirilică săpate în relief, fără soclu, fundaţie din beton. Iniţial crucea a avut o terminaţie, tot din piatră, care forma la partea superioară o protecţie, însă a dispărut cu timpul. În momentul de faţă se află pe lista oficială a monumentelor istorice, la Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj.

Tradiţii de Sfântul Ilie. În perioada 14-20 iulie ale fiecărui an, în comuna Polovragi se desfăşoară „Nedeia de la Polovragi”. Bâlciul, fiind printre cele mai mari din ţară, este un eveniment deosebit pentru viaţa social–culturală şi economică din Polovragi. Reprezintă întâlnirea cea mai de seamă a păstorilor în perioada de vară când sunt cu turmele în munte.

În dimineaţa zilei de Sfântul Ilie,  se culegeau plante de leac, în special busuiocul, care erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sfântul Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. Sărbătoarea cuprinde şi practici de pomenire a morţilor, perioadă cânc bisericile sunt pline cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari. La Polovragi, are loc şi Festivalul de Folclor şi Târgul de Artizanat în jurul datei de 20 iulie.