Manastirea Cornetu

monument arhitectonic din Tara Romaneasca datand din secolul XVII, despre care cunoscutul arhitect roman Nicolae Ghica - Budesti spunea ca este una dintre cele mai interesante ca plan si dintre cele mai pitoresti arhitecturi  din aceasta vreme din punct de vedere la exteriorului.

  

Schitul a fost ctitorit de catre marele vornic Mares Bajescu, care era un apropiat al Cantacuzinilor.

Vornicul si-a ales cu foarte mare grija locatia unde sa ctitoreasca manastirea, astfel a luat in calcul faptul ca era apropiata de pamanturile sale, ca pozitie ii conferea siguranta prin faptul ca era ferita de ochii privitorilor si nu in ultimul rand ca era in apropierea granitei cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor si familia sa in vremuri de restriste.

  

Conform documentelor si a pisaniei ce este sculptata in piatra de Albesti, data terminarii lucrarilor este 29 august 1666, in timpul domniei lui Radu Leon.  Cel care realizeaza pisania este un anume popa Stan din Bajesti care semneaza si pisania manastirii Aninoasa, 11 ani mai tarziu, dar si textul unei cruci de piatra din Budeasa.
Printr-un act datat 15 martie 1666, deci chiar inainte ca manastirea sa fie terminata, vornicul ctitor inzestreaza schitul cu mai multe terenuri din imprejurimi, cumparate la scurt timp inainte de danie ceea ce arata ca au fost achizitionate special pentru schit.
In anul 1761, in timpul Domnitorului Constantin Mavrocordat, un capitan al sau pe nume Alecse, pune sa se refaca pictura altarului de catre zugravii Mihai, Radu si Iordache. Acestea rezulta dintr-o pisanie situata in coltul de sud-est al naosului.

  

Un moment trist in istoria schitului este in anul 1808 cand un incendiu distruge biserica si chiliile astfel o perioada de timp viata monahala este intrerupta. Doar in anul 1835, Irimah, noul staret, pune sa se refaca cladirile si pictura murala.
In perioada 1864-1949 biserica este administrata de catre Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti, care finanteaza in anul 1885 construirea iconostasului din lemn de stejar, iar un an mai tarziu sunt pictate in ulei si icoanele de lemn. In anul 1916, in timpul luptelor din primul razboi mondial, obuzele distrug cupola turlei si altarul, dar acestea sunt refacute de catre institutia pomenita mai sus impreuna cu Directia Monumentelor intre anii 1923-1925.

  

In anul 1898 Directia Cailor Ferate facand sapaturi pentru tunelul de sub zidurile manastirii, le surpa si astfel este contruit cel actual. Din cel vechi se mai pot admira doar foisorul, turnul si zidurile de pe laturile de nord si est.
Ultimele renovari demne de mentionat se fac in anul 1960 cu ajutorul Directiei Monumentelor Istorice si cu aceasta ocazie se restaureaza si pictura murala.

Adaugă comentariu

Nume*

Email*

Website

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Actualizează

Trimite

Anulează