Disciplina care se se ocupa cu intocmirea planurilor si hartilor totgrafice dupa-aero-fotograme.

Fotograma care se obtine in urma fotografierii unei parti a pamantului din avion cu ajutorul unei camere speciale numita camera aerofotogrammetrica.

Fotografierea suprafetei terestre din avin cu ajutorul unei camere speciale numita camera aerofotogrammetrica, folosindu-se procedee diferite in functie de scopul urmarit(cum ar fi, de pilda, fotografierea cu rezele infrarosii)-in vederea , fie a intocmirii planurilor si hartilor topografice 9aerocartografia, aerotopografia), fie in alte scopuri. Datorita faptului ca in cea mai mare parte aerofotogramele sunt folosite pentru intocmirea planurilor si hartilor topografice, aerofotogrammetria a fost considerate, unilateral, stiinta care se ocupa cu intocmirea planurilor si a hartilor topografice pe baza prelucrarii aerofotogramelor.

Instrument simplu pentru masurarea unghiurilor, format dintr-o rigla de lemn sau metal, cu pinule. A fost folosita inainte de aparitia lunetei in ridicarile cu planseta. Uneori este montata la un cadran divizat si formeaza un goniometru. Acesta a fost considerat stramosul teodolitului. Termenul de alidada se pastreaza si astazi la teodolit (cercul orizontal care sustine furcile pe care se spijina luneta se mai numeste si cercul alidad).

Materializarea pe teren a unei distante in linie dreapta cu ajutorul jaloanelor , fie pentru a servi ca directie de baza (axa x ) pentru determinarea coordonatelor unor puncte cu ajutorul echerului topografic.

Instrument care se bazeaza pe principiul barometrului si serveste la masurarea altitudinii. Altimetrele sunt de fapt barometre care alaturi de scara presiunilor , au si o scara pentru altitudini, ce creste si descreste in raport invers cu scara presiunilor. Dintre barometrele utilizate ca altimetru, cel mai folosit este barometrul aneroid (camera de vid).

Veche masura agrara a Galilor, de cca 50 ari. Metoda de masurare a suprafetelor , sau de ridicare a terenurilor mici( parcedle cadastrale) cu ajutorul unor instrumente simple, masurarea distantelor facandu-se uneori cu pasul. Unii include in cadrul termenului de arpentaj si masurarea suprafetelor pe planurile si hartile topografice

Dreapta imaginara ce se presupune ca trece prin cei doi poli si in jurul careia se efectueaza miscarea de rotatie a Pamantului.

Unghiul format de o directie de pe teren cu directia meridianului geografic.

Unghiul format de o directie de pe teren cu directia meridianului magnetic.

1. Constructie din lemn sau din metal ce se ridica deasupra unui punct geodezic sau topografic care serveste la semnalizarea pozitiei punctului respectiv in timpul operatiunilor de ridicare.
2. Semnal fix, de diferite forme si culori, luminat sau neluminat, instalat pea pa (baliza marina) sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare , piste de concurs etc.

Semn conventional dintr-o liniuta scurta ce se aplica perpendicular pe unele curbe de nivel pentru a scoate in evidenta sensul inclinarii si a evita confuzia intre diferite forme de relief asemanatoare dar se sens contrar.

Instrument care se bazeaza pe proprietatea acului magnetic de a se indrepta in directia N-S si se foloseste la orientarea pe teren si la masuratori de unghiuri. Busolele care se folosesc la masurarea unghiurilor au si un sistem de vizare (cu pinule sau cu luneta). Busolele care servesc la masurarea unghiului de declinatie magnetica si la orientarea plasetei topografice are forma dreptunghiulara si se numeste declinator. Unele busole sunt inzestrate si cu clinometru pentru masurarea unghiului de panta ( busola geologica).

1. Ansamblul lucrarilor tehnice de masuratori si calcule, pentru stabilirea precisa a suprafetelor funciare.
2. Totalitatea documentelor privind fondul funciar, inclusive reprezentarea lui pe planuri (cadastrale).

Portiune din sfera terestra rezultata in urma intersectarii cu un plan. In cazul cand axa polilor trece prin centrul calotei se numeste polara.