Obiective turistice in Sarmizegetusa Regia

Sarmisegetuza Regia este numele capitalei Daciei preromane, un complex de sanctuare, situat în Munţii Orăştiei, la altitudinea de 1200 m, pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Cei mai mulţi arheologi afirmă că oraşul a fost ridicat în secolele III-II înainte de Hristos, dar sunt şi calcule) raportate la ziua solstiţiului de vară) din care reiese o vechime de 600 de ani mai mare.

Două dintre ele, se remarcă, şi anume: Sanctuarul Mare Rotund şi „Soarele de andezit”. Poate că unul dintre motive este asemănarea de neînchipuit dintre planurile Sanctuarului Mare Rotund şi a celui de la Stonehenge, părând făcute de mâna aceluiaşi arhitect. De asemenea, „Soarele de andezit” poate fi uşor asemănat cu celebrul calendar Maya.

Sarmisegetuza a existat dinainte ca Burebista să-şi fi stabilit capitala acolo. Regele get, venit probabil din câmpie, pregătit şi sprijinit de marele iniţiat Deceneu, venea în munţi pentru a pregăti unificarea triburilor de daci şi geţi sub o singură inimă. Îndelungata sa domnie a fost curmată de un complot, în acelaşi an în care şi Cezar a fost ucis. În acest răstimp, Sarmisegetuza a devenit capitala pe care Decebal o va duce, mai târziu, pe culmile strălucirii, apoi romanii pe cele ale ruinii. Întregul munte a fost modelat. Zeci de terase au îmblânzit coamele sălbatice printr-un efort uriaş, greu de calculat, stârnind admiraţia istoricului Dio Cassius, care spunea că dacii şi-au zidit munţii.

În jurul Sarmisegetuzei, în cercuri concentrice, o mulţime de alte cetăţi străjuiau accesul spre capitală, într-un sistem de fortificaţii unic în antichitate: Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Fetele Albe, Capalna etc.

Numele guvernatorului provinciei arată că întemeierea noului oraş a avut loc în primii ani după cucerirea Daciei (după unele păreri 106-107, după altele între 108 -110). Întemeierea coloniei a fost marcată şi prin baterea unei monede (sestertius) emisă la Roma, din ordinul Senatului, dedicată împăratului Traian. Timp de doua secole acesta a fost centrul politico-administrativ al provinciei Dacia. Sediile guvernatorului, al administratiei, al aparatului fiscal, al centrelor militar, economic şi religios îşi aveau locul după zidurile cetăţii

Alegerea de către împăratul Traian a locului pentru oraşul care-i va purta numele n-a fost întâmplătoare. Prin aşezarea sa metropolă se bucura de anumite avantaje strategice şi economice. Munţii Retezat la sud şi Munţii Poiana Ruscă la nord constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Capitala, al cărei teritoriu se întindea de la Tibiscum la Micia până la intrarea Jiului în defileu, se putea dezvolta în linişte, aparată fiind de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) şi Bumbeşti. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre şi făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad).

Oraşul antic închidea o suprafaţă înconjurată de ziduri de aproximativ 32 ha. În inima oraşului se intersectau cele două drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud şi decumanus maximus orientat est-vest), la întretăierea acestora aflându-se principala construcţie publică - Forul. Oraşul nu se restrângea însă la teritoriul înconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare întindere, erau situate casele (villae), ateliere meşteşugăreşti (cărămidari, sticlari), temple şi alte construcţii publice sau private. Tot în afara zidurilor se găseau şi cimitirele oraşului (sepulcreta) identificate atât la est cât şi la vest de incintă. Populaţia lui se putea ridica la 25.000 - 30.000 de oameni.

În timpul domniei împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a fost denumită Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, iar mai apoi, în perioada 222-235 i s-a adăugat epitetul de metropolis. Ruinele sale au fost scoase la lumină pentru prima dată în 1923 datorită săpăturilor efectuate sub conducerea prof. D. M. Teodorescu de la catedra de arheologie a Universităţii din Cluj-Napoca, fiind continuate apoi de acad. prof. C. Daicoviciu şi de Hadrian Daicoviciu până în 1944. În 1982 a fost inaugurat un muzeu unde se află expuse obiecte de argint şi bronz, ceramică, statui ale zeilor romani, monede, pietre de mormânt, medalioane, mozaicuri, fibule şi altele.

Drumul nu este generos pentru cei ce doresc să ajungă la ruinele fostei cetăţi dacice. Dacă de la Orăştie la Costeşti există asfalt, mai departe puţini se încumetă să meargă cu maşina pe cei 20 de km de drum forestier. De altfel, Orăştia poate fi considerat un punct de plecare pentru cetăţile Dacice: Sarmisegetuza Regia, Cetatea din Costeşti (la 18 km de Orăştie), Pereţii din piatră ai cetăţii Blidaru (la 4 km de Orăştie).

Alte obiective turistice în zonă: