Forma de relief excavat, cu altitudini mai joase decat terenurile din jur, care pot avea dimensiuni extrem de variate, de la o dolina pana la un bazin intermontan, sau chiar o cuveta oceanica, dar care nu este asimilata cu o vale. Clasificarea depresiunilor se poate face variat, dupa origine, structura, etc. In unitatile montane exista: d. intermontane (inchise in ramuri muntoase, ex. Transilvania), d. intramontane (in interiorul unei ramure sau a unui masiv muntos, ex. dep. Petrosani), d. periferice (la marginea unui munte), d. golf (care patrunde in munte sub forma unor golfuri larg deschise spre exterior). Similare sunt si: d. itracolinare (intre dealuri), submontane (la poalele muntelui si inchise de dealuri sau de podis), de baraj vulcanic (ex. Dep. Ciucului), d. tectonice (create printr-o miscare negativa ce realizeaza fie un graben sau culoar tectonic, fie un sinclinal, sau o caldeira). Opus d. tectonice sunt d. de eroziune, care se pot combina cu cele tectonice si dau d. erozivo-tectonice. Categoria de depresiuni inchise (total) cuprinde pe cele de origine glaciara, carstica, eoliana, de tasare. In structurile monoclinale apar d. subsecvente (ortoclinale), periferice (la contactul cu muntele), numite, pe total, si d. structurale. D. periferice sunt adesea si d. de contact (create la contactul unor roci moi cu altele dure); cand o roca dura bareaza d. in aval, ea devine d. suspendata (ex. Dep. Petresti din spatele Cheilor Turzii). Dupa relieful lor dominant, d. mai pot fi: deluroase, campuri (Brasov), cu piemonturi (Hateg), podisuri interioare; sau, dupa altitudine: joase, medii, inalte, etc. D. abisala sau groapa abisala (fosa).