Forma de relief pozitiva si mare, ce trece obisnuit de 800 m altitudine, in care vaile se adincesc cu cel putin 400—500 m fata de interfluvii si unde domina pantele inclinate (peste 20°) de tipul versantilor. Cand sunt formati din roci dure cristaline si se ridica brusc deasupra campiei, muntii pot avea chiar altitudini in jur de 500 m. Asocierea muntilor da grupe, ramuri..., lanturi muntoase. M. se clasifica variat: 1. dupa altitudine: josi (sub 1 000 m), medii (1 000— 1 500/2000 m si sunt in general impaduriti), inalti (2 000—4 000 m, cu etaj nival si chiar glaciar), foarte inalti (peste 4 000 m); 2. dupa geneza si stilul morfotectonic: a. m. de cutare si inaltare, sau de geosinclinal (care s-au realizat prin cutarea si inaltarea unor geosinclinale; acestia pot fi, la randul lor, de tip alpin si carpatic, iar in cadrul ultimului se individualizeaza unele subtipuri locale ca: obcina, clabucet, masiv etc.); b. masive muntoase zise vechi (care, de obicei, sunt constituite din roci cristaline vechi si reprezinta bucati sau blocuri de platforme reinaltate pana la altitudini de cca 800—2 000 m si au, de cele mai multe ori, aspect de horst sau de m. bloc, c. m. vulcanici (masive izolate sau lanturi de conuri); d. uneori se folosesc si termeni mai putin adecvati ca m. de eroziune (proveniti prin fragmentarea unui podis inalt, care insa face parte obisnuit dintr-un lant muntos), m. tectonici (toti muntii, in afara de vulcanici si de cei reziduali) etc.; 3. dupa vechime si stadiul de evolutie: alpini, sau tineri (cei formati in timpul orogenezei alpine), vechi (care pot fi hercinici sau cel mult caledonici, fiind redusi puternic prin eroziune; de cele mai multe ori insa, denumirea de m. sau masiv vechi se da si unor blocuri de platforma care au fost inaltate la altitudinea actuala de m. tot de catre ridicarile alpine); 4. m. reziduali (resturi din muntii vechi scapate de eroziune; in cadrul lor se deosebesc inselbergurile, sau muntii insulari (care sunt izolati si uneori provin direct din fragmentarea si reducerea unui podis, cand pot avea partea superioara plata, numindu-se si m. tabulari).